„Concert de coarde“ - Aurel Oancea
Poezie adăugată de: Oancea Aurel

    miercuri, 16 septembrie 2015

Mergeam cu mâinile în buzunare
Şi, nu-mi dau seama cum, am nimerit
În zona gării, lângă o parcare
Şi, ce-am văzut acolo, m-am crucit!

Se păruiau (pe bune!) două tipe,
Probabil, de la un client cu bani.
Se înjurau, se întreceau să ţipe
Măscări, mai abitir ca doi golani.

– Te-nvăţ eu minte, târfă ordinară!
Urla, cu voce de soprană, una.
– De-ţi frec un pumn, îţi scuipi toţi dinţii-afară!
– Îi freci lu’ mă-ta! Ce-o faci pe nebuna?

– Hai, vreau să văd cum te apucă plânsul!
– Nu ţi-a ajuns cât ai primit azi-noapte?
Voiai acum să iei şi de la dânsul?
– Fa, proasto, eu ca dânsul mai am şapte!

Atât a trebuit! Se repeziră
La părul celeilalte fiecare,
Căzură, se scuipară, se loviră,
Şi hărmălaia creştea tot mai tare.

Era adunătură cât încape,
Căci se strânseseră mulţi gură-cască.
Se-nghesuiau să vadă mai de-aproape
Şi nimeni nu-ncerca să le oprească…

Un moşneguţ, contrariat, exclamă:
– Cum pot să facă-atâta panaramă!
Se coafează-n drum, când ţara arde
Şi-n aer liber dau… concert de coarde!



vezi mai multe poezii de: Oancea Aurel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

cand tara arde....:)..era o zicala..veche cat romanu...dar batranu o spus-o mai pe ocolite..:)
bine surprins "evenimentul"
m-au amuzat versurile tale...
:)
cu drag.
danab
joi, 17 septembrie 2015