Suflu în lumânările de pe tort.
Privesc cu ochii ficşi ca de mort.
Când au trecut 3 decenii!?
Nimeni nu ne spune că timpul trece dar nu devenim genii...
Prinşi într-un trup de om adult
Un copil însă speriat şi pierdut,
Ce munceşte tot timpul...mult...
Învaţă din ce în ce mai puţin,
Îl doare capul lovindu-se de viaţă
Se lupta cu ea, se ia la trântă,
Toate îl dor, toate îl frământă.
Responsabil-iresponsabil, adultul-copil
La 30 de ani omul acesta totuşi fragil,
Ştie ce e durerea, suferinţa, iubirea, ura,
Bucuria, ştiinţa, manierele, măsura.
Ştie să plângă, să râdă, să fie egoist sau altruist,
E câteodată temător şi depresiv, trist
E câteodată fericit, copleşit, extaziat
Câteodată un spirit ce caută speriat
Ceva ce nu va ma reuşi niciodată să fie
Un copil liber, asta bine o ştie!
vezi mai multe poezii de: Anita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nu forta sa faci din simpla insiruire de vorbe... o poezie.
Te astept cu mai multa energie poetica, cu mai mult nerv poetic...
Deocamdata: NU!
CRITICUL BLIND
marți, 17 martie 2015
Multumesc frumos Andrei pentru mesaj! Ziua mea nu a fost inca...mai putin. Oricum viata inseamna schimbare si tocmai acesta e farmecul ei.
Anita (autor)
marți, 17 martie 2015
Cred ca trebuie sa-ti spunem La multi ani! Nu-i asa? Daca da, iti urez sa ai sufletul plin de bucurie, iar sentimentele mai putin aducatoare de stare de bine sa le lasi deoparte la o astfel de ocazie! Gandul sa-ti fie la lucrurile bune din viata ta! Si, de fapt, asta nu doar de ziua ta! Frumoasa poezia!
andreionthepoetry
luni, 16 martie 2015
Va multumesc!
Anita (autor)
luni, 16 martie 2015
Un poem minunat, felicitări!
ali
luni, 16 martie 2015
Anita, e o poezie frumoasa , felicitari!
Adina Speranta
duminică, 15 martie 2015