acatist pentru vii - paparuz
Poezie adăugată de: paparuz

    joi, 03 decembrie 2015

ne cântă stelele-n grădină
suntem stejari cu rădăcini de vânt
ni-i ţara flamură tot mai străină
îngenuncheaţi nu mai avem cuvânt

ne legănăm durerea în surdină
copiii noştrii fug în univers
tot aşteptăm un mâine ca să vină
fără să dăm acestui azi un sens

fantome amorţite de minciună
cu lanţuri strânse pe picior
ne vindem şi trecutul dimpreună
cu amintirile din viitor

în piepturi nu mai avem inimi
trăim să ne holbăm stupizi
la un ecran la neica-nimeni
striviţi ca nişte mici omizi

ne mor părinţi stând la coadă
să ia o pâine de pomană
şi pruncii merg flămânzi la şcoală
dar ne mândrim cu-o frunză brand de ţară

am scos nebunii din ospiciu
şi i-am făcut parlamentari
din ţară am făcut oficiu
pentru drogaţi pentru samsari



ne merităm deplin coşmarul
unei eterne prăbuşiri
căci înghiţim tăcut amarul
şi ne hrănim din amintiri



vezi mai multe poezii de: paparuz




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

va multumesc tuturor!
paparuz (autor)
vineri, 04 decembrie 2015


Imi place mult tema in care e incadrat textul... Aceste cuvinte dureroase nu puteau veni decat din dragoste. (Ma bucur enorm ca mai exista genul acesta de patriotism.)
Felicitari!
florianruse
joi, 03 decembrie 2015


250 de grame nu... kg,
pavalachepaul
joi, 03 decembrie 2015


Plăcute versuri.

Nu ne mor părinţii stând la coadă căci, se înbuibă cu mezeluri şi alte spurcăciuni din carne de porc.

Şi nici copiii nu merg flămânzi la şcoală - au bani, bagă-n ei ca sparţii... tot spurcăciuni. Ori, mai au copiii pâine prăzită cu ou... precum aveam noi ca delicateţe pe vremuri? Noi... da, mergeam la şcoală nemâncaţi, iar când aveam mămăligă sau pâine cu zahăr înmulată, o mâncam în drum spre şcolă căci, se repezeu ţiganii mai flămânzi ca tine şi... mai luai şi bătaie dacă ziceai... reclamai furtul.

Sunteţi tineri şi habar nu aveţi de vremurile... de tristă amintire când, aveai dreptul la... 5 ouă pe lună; 250 de salam tot pe... lună căci, pe pământ nu.

Mulţumesc.
pavalachepaul
joi, 03 decembrie 2015


Frumoase metafore...frumoasă poezie... bravo!
casandra
joi, 03 decembrie 2015