Liniştea mări - Adam Mickiewicz
Adăugat de: Gerra Orivera

i


Pe înălţimile de la Turkankut


Vîntul de-abia atinge-a catargului vîntrea;
Lin, unda clară, pieptul a prins să şi-l ridice
Ca tînăra mireasă purtată-n vis ferice,
Cînd, de-un suspin trezită, în somn iar va cădea.

Iar pînzele, ca steaguri la cap de bătălie,
Mai picotesc în vîrfuri; uşor de tot împinsă,
Corabia se-nclină, în lanţuri parcă prinsă;
Matrozii dorm; drumeţii sînt plini de veselie.

O, cuget! în adîncu-ţi e-o hidră: amintirea,
E un polip ce-ţi doarme-n adînc, de-i cer noros,
Iar cînd se-nseninează, lungi braţe-ntinde fiara.

O, cuget! în adîncu-ţi e-o hidră: amintirea,
Ce doarme cînd destinul e crunt şi furtunos
Iar cînd e pace-n suflet înfige-ntr-însul ghiara



traducere de: Miron Radu Paraschivescu


vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Minunat este Rock că acești mari titani se citesc! Și eu mulțumesc!
Gerra Orivera
luni, 03 august 2015


Gerra draga,
poemul e minunat ! Multumesc
rock
luni, 03 august 2015