adevărul din adânc - nicu hăloiu
Poezie adăugată de: nicu hăloiu

    vineri, 12 octombrie 2018

adevărul din adânc

de câte ori aleg în viață, crezând că singur am ales,
alte numeroase drumuri în jurul meu, parcă se țes.
și orice ușă aș deschide spre oriunde-ar duce ea,
îmi deschide-o altă cale, o altă viață ce se vrea!
și uite-așa, din ușă-n ușă, întâmplările-mi se țes,
ca o plasă ce m-așteptă, crezând că eu am de ales!
și așa mă duce viața pas cu pas, până la moarte,
pe-o invizibilă cărare numită fatalitate!
așa se și desfășoară întreg drumul vieții mele,
uși ce le deschid întruna, din încăpere-n încăpere
scrie pe fiecare ușă ce este dincolo de ea,
dar un ghes mă tot îndeamnă să deschid, că-i voia mea!
și de câte ori fac pasul, crezând că eu am de ales,
ca o pânză de păianjen, alte încăperi se țes.
și viața atunci să fie, a minții mele-nchipuire,
o ciclopică magie făcută-ntr-un laborator,
unde însuși demiurgul, sub atenta sa privire,
urmărește existența, program de calculator?
o entitate virtuală, eu mă simt adeseori,
și mai știu că orice ușă pe care-aleg să o deschid,
îmi oferă varianta altei vieți, cu-alte erori,
într-o fatalitate-n care sunt convins că eu decid!
așa ne petrecem viața, deschizând uși după uși,
dirijați din invizibil, ca într-un teatru de păpuși,
iar ce vedem în fața noastră este-a minții-nchipuire,
programați de-un demiurg, sub atenta lui privire!
poate că răsplata noastră după viața virtuală,
este moartea, ca trezire în existența cea reală!
dar nici atunci eu nu sunt sigur că voi avea de ales,
că și-atunci, în veșnicie, alte și-alte vieți se țes
și nu va putea vreodată nicio minte să cuprindă
adevărul din adâncul unei oglinzi într-o oglindă!
dar poate că privind oglinda noi vedem un Paradis,
dincolo de care totuși se cască-un nesfârșit abis!



vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.