Ca o reverenţă, frunza - Adrian Păunescu
Adăugat de: Adina Speranta

Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge,
Şi o greutate simt acum la mers,
Cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
Printr-o reverenţă dinspre univers.

Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
Că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi,
Dacă nu le vine ochilor să-şi creadă
Că senini din toate sunt numai ei doi.

Ca o reverenţă frunza-n prăbuşire
Umerii mi-i umple de un tragic scrum,
Triste monumente uită să respire
Când se-aude ţipăt de cocor în drum.

Sunt schimbări grozave orşiunde, parcă,
Prin tufişe slute - zdrenţe moi de nimb,
Cu prilejul vieţii moartea mă încearcă,
Toamna-i anotimpul ce devine timp.

De-ntrebări finale, ziua este plină,
Toamna arde cuprul în copacii gri,
Ca o reverenţă frunza în lumină
Caută motivul de a se jerfi.



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.