Convieţuim - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Uite ce voiam să-ţi spun,
Viaţa ta şi viaţa mea încep să semene una cu alta,
Gura ta şi gura mea încep să semene una cu alta,
Ne apropiem la gesturi,
Avem ticuri comune,
Există cercetări medicale
Care stabilesc indubitabil
Că din motive
Neclare până la capăt
O convieţuire
E un mare atelier fotografic,
O convieţuire

Apropie mai mult ca o zămislire,
Mai mult ca o naştere,
Mai mult ca o pantomimă.



Mama şi tata
Seamănă atât de mult
Că la bătrâneţe nici nu mai ştii
Care e mama, care e tata.
Astfel şi noi
Zi de zi semănăm tot mai mult,
lubindu-ne tot mai mult,
în aşa fel încât
Ca şi mama, ca şi tata
Ne vom stinge pe rând
Fără a se şti
Cine a murit,
Cine mai e viu,
în acest proces de tipizare,
în acest proces de asimilare,
Prin care trecem acum şi noi
împrumutându-ne trăsăturile,

Ticurile,

Devenind unul sau altul,
Un obiect fară utilitate.
Uite ce voiam să-ţi spun
Ne pândeşte pericolul
Că semănăm,

Pentru că ne pândeşte pericolul
Că ne iubim,
Şi eu când vorbesc cu tine
Cu mine vorbesc oglindă,
Şi, vai, vor fi confiscate oglinzile
Pentru repetate
Operaţii de multiplicare.
Uite ce voiam să-ţi spun,
Cu gura mea care seamănă
Cu gura ta,

Dacă nu mi-ai spune tu Tot aşa, tot aşa.
(Locuri comune, 1986)



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Asa este,oamanii ajung sa semene intre ei la un moment dat,
daca se iubesc.
ALapis
joi, 25 iunie 2015


Mama şi tata
Seamănă atât de mult
Că la bătrâneţe nici nu mai ştii
Care e mama, care e tata. ...

Ne vom stinge pe rând
Fără a se şti
Cine a murit,
Cine mai e viu... :)

foate interesanta poezie..multumesc!
danab
joi, 25 iunie 2015