Copiii de țărani - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Poemul acesta îl scriu într-o noapte,
Puțin după ziua de treizeci de ani
E-un scrâșnet, un plânset, un geamăt de șoapte,
Căci e pentru voi, fii curați de tărani!

Când țara îndreaptă si legi si-a sa cale
Când susîn idee nu-i loc de abuz
Mai sunt de-mplinit și la capăt de dus,
Dorinți izvorând din nevoi sociale.

Si una e-aceea că încă la țară,
Nu-i școalăfacută cum e la oraș
Ca fiul țăranului, totuși nu poate,
Întra-n facultăți cu același curaj.

Eu știu câte lucruri în țară sunt gata
Si câte vor fi, dacă suntem cuminți.
Dar una e dacă director e tata,
Si alta e, dacă-i țăran de la Vânt...

Eu iată, priviti, sunt un fel de director
N-aveți nicio grijă că vă voi minți
Am și eu copii ce pot fi de bani gata
Cu toate-i îndop, pentru că-mi sunt copii.

Dar tara stă-n alții întai, și pe urmă
In fiii acestia de directorasi
Nu, satele noastre nu sunt tristă turmă
Ce lâna și brânza trimite-n oraș!

Producția lor cea mai sfânta sunt fiii!
Lor li se cuvine răsplata de preț,
Țăranii dau aur, când dau României
Curații lor fii, rod al unicei vieți!



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.