Damnat - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Despre blândeţea de a fi de vină
Şi despre nebunia de-a fi trist,
Am să vă povestesc, cât mai exist,
Şi ochii mei atârnă de lumină.

Dezastrul care mi se-ntâmplă mie
Aţi vrea s-aveţi norocul de-a-l trăi,
Eu nu dau din tristeţea mea o zi
Pentru un veac întreg de veselie.

Nu dau, din tot coşmarul meu, un gând,
Neconvertibilul noroc mă ţine
De-a-mi fi cu cât mai greu, cu-atât mai bine,
Şi mă trezesc cu creierul urlând.

Şi nu mai ştiu nici eu ce e cu mine,
Ce-i lumea, ce se-ntâmplă, cine sunt!



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.