Despartire in flori - Adrian Păunescu
Adăugat de: Adina Speranta

La sărbătoarea florilor de măr,
Când drumul cere paşii să se-aştearnă,
Acum ne despărţim intr-adevăr
Precum ne promisesem astă iarnă.

La sărbătoarea focurilor mari,
Când toată lumea văruie de Paşte,
Din viaţa mea începi să şi dispari,
Fiinţa mea abia te mai cunoaşte.

La sărbătoarea soarelui deplin,
Când sângele-n bătrâni se poticneşte,
Iubindu-te îţi spun: ne despărţim
Şi să ne regăsim nu-i vreo nădejde.

Adio, deci, mai e ceva de zis,
Când cad din geam deodată doua glastre:
Se sinucide parcă un cais
La sărbătoarea despărţirii noastre.

Ne mai rămane floarea de gutui,
Că toate celelalte ne condamnă,
Doar ei mai poţi câte ceva să-i spui,
Să mi te amintească înspre toamnă.

Atâtea flori la despărţire-avem,
Atâtea flori ca-n bietele romanţe,
de parca hohoteste un blestem
Porunca lui civilelor instanţe.

Şi floarea de cireş de care-am spus
A-mbătrânit şi s-a zbârcit în fructe,
Încet, de parc-ar duce un obuz,
Un tren transportă flori pe apeducte.

Tu crezi ca despărţirea-i pentru ea,
Dar tu nu vezi ce flori - numai ruine -
Să nu te minţi, că nu-i deloc aşa,
Te părăsesc spre-a mă găsi pe mine.

La sărbătoarea florilor de soc,
Când lunca lumii gâlgâie sălbatic,
Ne despărţim plângând, la acest foc
Pe-a cărui vatră noi am fost jăratec.

De măr, de vişin, de gutui, de păr,
E floarea-n sărbători până departe,
Acum ne despărţim intr-adevăr
Cu-atâtea flori în jur ca la o moarte.

Ce-i zis e zis şi-n cântec îţi spuneam
Că va fi aceasta clipa-n care
De-atâtea flori pe fiecare ram
Ninsorile vor mirosi a floare.

Adio, deci, te văd, dar nu te văd,
Când florile de noapte-ncep să cearnă
Şi dacă despărţirea-i un prăpăd
Proiectul ei ţi l-am trimis din iarnă.

Pierduta mea, pe veci pierduta mea,
Acum când florile te ţin de mână,
Asculta cântecul precum era
Ninsoarea noastră sfântă şi păgână.



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.