Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă,
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri,
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă
Pentru noi, lunatici, imposibili miri.
Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihănii,
Viscolul asupră-mi cade ca un laț
Şi ţi-aş face-o nuntă cu un sat de sănii
Şi cu felinare şi cai înstelaţi.
Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă,
Aşa se cuvine în drama ce-o joc,
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Şi munţii vor pune misterul la loc.
Pân-o să se-ntâmple, tu vei fi căruntă,
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Şi va fi şi-aceea tot un fel de nuntă,
Şi-mi vei duce grija, şi te voi iubi.
Ţi-am adus, mireasă, munţii mei cu noapte,
Nunţi de animale se petrec în munţi,
Codri de miresme şi păduri de şoapte,
Ele sunt salonul ne-ntâmplatei nunţi.
Lumânări de nuntă ţin în labe urşii,
Lupii suflă-n focul stânelor pustii,
În rostogolire ne unesc obârşii,
Nu-mi vei fi mireasă, mire nu-ţi voi fi.
Te invit la nunta dulce şi albastră
Unde zurgălăii scot argint din toţi,
Ce păcat că, totuşi, nu e nunta noastră,
Ce păcat că morţii i-am fost dat ca soţ!
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
@Rolea Nicolae aceasta poezie a fost postata la recomandarea Adinei Speranta.
admin
luni, 16 martie 2015
Felicit pe cel care a postat-o. Merita
ROLEA NICOLAE
luni, 16 martie 2015
Doamne ce frumoasa poezie....
ROLEA NICOLAE
luni, 16 martie 2015