Iubire incurabilă - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

N-ai cum să scapi de sigiliul meu,
Te-au reconstruit definitiv
Cele câteva mii de încleştări
De dragoste,
în care eu am rămas
Mereu în tine,
Ca un cont într-o bancă,
Eşti înregistrată,
Eşti marcată,
Eşti însemnată.
Şi chiar dacă sămânţa,
în sfânta ei vulgaritate,
A trecut cu apa,
Ţi-a rămas formatul mental,
Te vor asupri criteriile,



Mă vei simţi în carne şi în creier
Prezent în mod obsesiv.
Şi, chiar dacă ai să vrei să mă uiţi,
Mă vei uita tot în felul meu,
Şi chiar şi lucrând împotriva mea
Vei avea obsesia gramaticii,
Vei avea năzărirea stilisticii,
Tot cu armele mele vei lucra.
Vei deschide paranteze,
Vei divaga savant
Şi numai când ăla
(care nu mă interesează)
Te va plesni peste gură,
Vei avea tăria să regreţi,
în acelaşi fel,
Cum toate ţi s-au format
După tiparul meu, în aceşti ani,
Şi să plângi umilită, după vremuri
Şi după gesturi
Ale unei iubiri pierdute
Pe totdeauna,
Iubire incurabilă.
(Liber să sufăr, 2003)



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.