Mila de albine - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Polenul a uitat să se închine,
e luat de mic din fel de fel de flori,
și prefăcut în miere, de albine,
și pus în faguri încercuitori.

Nimic despre polen, decât că este
albinelor și mătcii de folos,
că el urmează tragica poveste
a tuturor jertfiților de jos.

Polenul este lumea fără ranguri,
polenul este lumea și atât,
sub vârste și sub bice și sub tancuri
ținând la steagul ei necoborat.

Polenul leagă treptele-ntre ele
și pune moț grădinii, la răscruci,
polenul face sa miroasa-a stele
și mătcile și trântorii năuci.

Dar nu e prost și nu e fără carte,
așa precum îl cred cei care-l vând,
ci este puritatea fără moarte
și este geniul omului de rând.

Cum tuturor lucrarea le convine
și de aceea nici n-o întrerup,
polenul nu mai poate să se-nchine,
dar simte că-i e mila de albine
și leagă dulce zborul lor de stup.



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.