Perechea sălbăticită - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Noi doi, numai doi
Şi o biată lanternă
Şi munţii în jur
Şi pădure eternă
Noi doi, numai noi
Şi o frică de toate
Noi doi şi-o ninsoare
Şi un viscol ce bate
în negură lupii
Se cheamă şi latră
Noi doi, numai noi
Şi-o ninsoare de piatră
Şi cerul burând
Pământul fară stele
Noi doi, numai noi
Cu ninsoarea pe piele
Noi doi, testament
Pe o ultimă ciornă
Abia mai plutind
De la bornă la bornă.
Noi doi, numai noi
Ca-n povestea străveche
Puţini, totuşi, doi
Dar ce mulţi ca pereche,
Noi doi, numai doi
Un bărbat şi femeia
Dar unde-i acum
Ea, lanterna aceea?
Şi eu sunt cu tine
Şi tu eşti cu mine
Şi încă e bine
încă e bine
Mi-e cald ca să-ţi dau
O măruntă căldură
Ţi-atârn de priviri
Mi te reazimi de gură.
Noi doi, numai doi
într-o linişte mare
încet resorbiţi
De natură şi fiare
Şi fiare eram
Pe-o cărare de munte
Şi nu mai simţeam
Deznădejdi, amănunte
Atât de departe
De oricare rană,
De însăşi condiţia
Noastră umană.
Că nu mai purtam
Parcă haine pe umeri
Uitasem să fiu
Şi uitaseşi să numeri
Şi nu eram doi
Ci o turmă aiurea
Pârâul, lanterna,
Ninsoarea, pădurea.
(Rezervaţia de zimbri, 1982)



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Am toata stima pentru domniile voastre,va multumesc.
Cu drag
ALapis
duminică, 21 iunie 2015


multumesc cu toata fiinta mea Aurele....

desi nu te cunosc , in sinea mea eu cred ca esti un om DEOSEBIT si sunt mandru de sufletul tau minunat....

confratele meu drag...te imbratisez cu sufletul...
CRITICUL BLIND
duminică, 21 iunie 2015


citind poezia,parca aud glasul lui Paunescu....inconfundabil...
multumesc de postare!
danab
sâmbătă, 20 iunie 2015