Recviem pentru poetul poeziei - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Am așteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în liniște închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristețea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe și de moarte.

Poporul meu,tu nu știi ce-ai pierdut,
Te-ai învățat cu morțile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei vești
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.

Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi iși pierd din rază,
O-nvălmașeală-n creier toți simțim
Parcă nici luna nu mai luminează.

În toate câte-au fost era și el,
Cu partea lui de liniște și bine,
Ce n-a putut la alții pedepsii
El a tăcut și-a pedepsit în sine.

Și-atât de bun, și-atât de împăcat
Nederanjându-si epoca-ncordată,
Încât el - mort de mult ni se părea
Și-acum murind murea încă o dată.

Am așteptat să tacă surzii lui,
Ce-n remușcare nu sfârșesc a-l plânge,
Dar boala lui nu-i boala pentru ei,
Că-n vine au cerneala și nu sânge.

A fost boier, dar și mai mult poet,
Atlant de iluzorii Atlantide,
Da, Doamne, vreme bună-n Univers
Pe unde-i sufletul lui Philippide.

Pentru-nceput înalță mila ta
Sa-i dea ceva să simță si sa scrie,
Si vei vedea ca însuți de cuprinzi
De omeneasca lui melancolie.

Apoi, când te vei supăra pe el,
Ca are dor de cărți si dor de ducă,
Să-i interzici să scrie ca poet,
Dar dă-i ceva, în ceruri, să traducă.

Și pedepsit, ca și pe-acest pământ,
Neștiutor de uneltiri perfide,
Din când în când, mai dă-ni-l în vreun vis
Și nouă pe poetul Philippide.

Psihoza buletinului de știri
Produce-un fel de rea imunitate,
Nici nu mai știm ce-i grav si ce-i ușor,
Ce-i râs, ce-i tragedie dintre toate.

O zi ca multe altele a dat
Furtuni, răpiri, ciocniri, efemeride,
Și între doua știri despre petrol,
" A încetat din viată Philippide".

Deloc orgolios și agresiv,
Dispus mereu în taină să și moară,
Să nu cumva să credeți, scribi mărunți,
Că acțiunea voastră-i mai ușoară.

Un ultim Philippide a murit,
Căzând scârbit în mit și-n transcendență,
Dar alți poeți au răsărit pe loc
Să umple dureroasa lui absență.

El v-a iertat, dar nu va iarta ei,
Că umiliți și-ați umilit poeții,
Poetul poeziei a căzut,
Dar îl vor răzbuna poeții vieții.



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.