Nu mă opun cu vorba
fărdelegii, şi-aşa ea m-a
zdrobit de caldarâm, dar
îmi întreb poporul : ne târâm, în
infernale, groaznice cortegii ?
Nu se mai vede nici o şansă-n
zare ? Au amuţit şi ultimii
cocoşi ? Suntem neputincioşi ?
Suntem leproşi ? Nimic din tot ce-
avem nu ne mai doare ?
Să fie linişte deplină-n
ţară, nu sângele va hotărî
acum, cînd toate
încercările sunt scrum prin
încăpăţânarea tutelară,
dar vă rostesc istoric şi
postum : treziţi-vă din somn,
ca să vă doară !
7/8 decembrie. 1987
Poezii cenzurate
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.