Liniştea Albă - Ady Endre
Adăugat de: Gerra Orivera

Te strâng în braţe, tot departe-ţi sunt,
Liniştea albă-i acoperământ.
O linişte cât tot pământul surd –
Străpunge-o cu un ţipăt, căci ne pierdem,
Stăm, aşteptăm, ni-s mâinile inerte,
În lacrimi, în săruturi e amurg.
Înhaţă-mă ţipând, să pot să-ţi rup
Necruţător catifelatul trup.
Ţi-e părul mult prea neted, parfumato,
Zbârlit de patimi lasă-l să mă bată.
Ţi-e gâtul alb încă prea alb, dar sânge
Cu degete de fier în el voi strânge.
Ia un pumnal în mâinile-ţi subţiri:
Se curmă viaţa, nu mai are şir,
Nici chin, nici lacrimi, nici beţii, nici astre,
Vai, pierdem clipa, totul s-a pierdut,
Se-mbracă lumea-n albul morţii mut.
Eu te blestem, te sfâşii, mi te beau,
Să mă blestemi, rupe-mă, ţip㠖 vreau!
Căci mă ucid aceste linişti lungi:
Alungă-mă! Te-alung de nu mă-alungi.

(1906)



traducere de: Paul Drumaru


vezi mai multe poezii de: Ady Endre




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.