Dormi căci lângă zare - traducere V.Bragagiu - Afanasii Fet
Adăugat de: bragagiu

Dormi căci lângă zare
Rece-i și devreme;
Steaua-n tremurare
Printre cețuri geme.

Iată-a treia oară
Cucuriguri cântă,
Clopote oftară
O sunare sfântă.

Teiul îți așterne
Boarea mătăsoasă,
Marginile pernei -
Vlaga răcoroasă.
1847
Traducere V. Bragagiu



traducere de: V. Bragagiu


vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragă Gerra, Dragă Adina! nici nu m-am gândit să las traducerile. Ele sunt benefice pentru mine și aici nu poate fi și o vorbă. Mă codesc pentru postarea lor. Mie, personal, nu-mi trebuiesc nervi stricați în plus. Dar pentru încurajare vă mulțumesc! Totuși principalul este ca eu să mă înfrâng pe mine însumi. Iar aceasta e foarte greu. Și nici o încurajare nu mă poate ajuta. Sincer eu și poeziile mele le postez abia-abia, dar ce să mai spun de poeziile altor poeți. Și ce poeți!
bragagiu
joi, 10 septembrie 2015


Victor, mie mi-a mers la casa sufletului traducerea ta! Ar fi păcat, foarte mare păcat, să te lași copleșit de spaimă și să nu mai faci aceste traduceri! dintr-o scrupulozitate exagerată! Ne-ai lipsi pe noi, cei ca mine ce nu știu limba, să se bucure de magia acestui mare poet, te-ai lipsi pe tine de un exercițiu ce te împlinește și-ți șlefuiește propriul tău har poetic, ar știrbi din forța caracterului tău ca ființă omenească, ființă divină! Și de ce ți-ai anihila harul? De spaimă? Spaimă le-a fost și altora, mari condeieri! Eu însămi l-am auzit pe vremea lui nea Ceașcă pe G. Seferis cerându-și iertare la televizor românilor că a îndrăznit să traducă din Eminescu iar limba greacă e prea săracă să prindă toate subtilitățile limbii noastre! Și el era premiat Nobel!....... Deci, spaime există și vor exista! Dar când a fost spaima un lucru care să poată opri omul din drumurile lui magice, când l-a împiedicat pe om să facă lucruri incredibile, miraculoase????! Eu cred că nu te va împiedica nici pe tine! Am încredere în tine!
Gerra Orivera
miercuri, 09 septembrie 2015


Nu-ti fie frica, e minunata traducerea . Eu apreciez daruirea catre poezie , aceasta dorinta de a impartasi si altora modul in care vezi tu aceasta poezie. Pentru ca intr-adevar , fiecare traducator isi pune amprenta , identitatea lui ca poet .

Ador poezia "Corbul " a lui Edgar Allan Poe...am citit cel putin 10 traduceri . Cred ca este singurul poet a carui poezie nu a permis traduceri foarte diferite,. Cu toate acestea , Mihu Dragomir este steaua care a luminat ''corbul'' lui Poe.

W. Shakespeare ...cate traduceri s-au facut la fiecare sonet!! ...Si totusi , pe fiecare il va atrage o anume varianta ,cea care rezoneaza cu sufletul lui .

Eu imi pun alta intrebare , si anume...de ce sa nu incercam sa traducem din romana in alte limbi poetii nostri ? Cei care cunoastem limbi straine, evident.
E adevarat ca trebuie stapanita la perfectie acea limba , nu este doar traducere , ci si mod de interpretare ...iar pentru asta trebuie folosite expresii care sa aiba inteles in acea limba..off, e greu , stiu ...am incercat si eu , si cum il ador pe Nichita ...tocmai la el m-am oprit :))...Pai ,Nichita e greu de inteles in romana ,dar sa-l mai si traduci ?...:)

Cu multa pretuire pentru florile de frumos impartasite cu noi !
Adina Speranta
marţi, 08 septembrie 2015


Dragă Gerra, făgăduisem să postez și eu varianta mea, dar înainte am hotărât să mai citesc odată riginalul. Și am schimbat complet ultima strofă. Crede-mă pentru așa poezioară e foarte mult. Mai ales că ea a avut nu știu câte variante. Mai înainte nu prea mă interesau traducerile(doar sunt pentru mine) , dar acum am înțeles că traducerea unui autor pe care întradevăr îl iubești e infinită. Niciodată nu vei ajunge la ideal, dar anume această tindere e extraordinară. Mai ales că ai și responsabilitatea în fața poetului tradus, fie el și uitat de acum, fie el și necitit - tu răspunzi pentru dânsul, ești în locul lui și dacă-mi vor spune ceva rău de poezia mea - mă rog, se mai întâmplă, dar dacă vor râde de acest poet, m-aș simți vinovatul vinovaților. Involuntar, mi-a apărut în mine o frică. Cred că m-ai înțeles.
bragagiu
marţi, 08 septembrie 2015