Agonie - bunicului meu - Naty Ela
Poezie adăugată de: Naty Ela

    vineri, 22 iulie 2016

Lacrimi refuză să golească
sufletu-mi plin de durere,
ce zace tăcut pe marginea unui pahar
ciocnit între prea târziu... şi prea devreme...
Şi susură bătăile inimii tale pe Arca lui Noe,
în surplusul de fiare ce tac tremurând
la vederea puiului dinainte pregătit
de tăierea vieţii pe din două -
un doi iluzoriu,
căci de mult e-mpărţit la un nouă
în realul unei singure zi,
ce desparte omul de sinele său pierdut
în agonia unor minute supraevaluate
de Universul ce strigă spre aştri
să mai caute un bunic...
după moarte.



vezi mai multe poezii de: Naty Ela




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulţumesc pentru comentarii şi popas.
Naty Ela (autor)
vineri, 29 iulie 2016


Multa sensibilitate si tristete... mi-a placut
alice
marţi, 26 iulie 2016


Trist, dureros de trist... Și totuși ni se întâmplă la toți !
stefan doroftei doimaneanu
sâmbătă, 23 iulie 2016