Alb - Alexandru Ciocioi
Poezie adăugată de: Alexandru Ciocioi

    miercuri, 21 septembrie 2016

Alb

Am uitat să vă spun ...
Aş vrea să mă îmbrac în alb, într-un alb total, atât de puternic încât să se umple încet, încet, de alb, de această neculoare ce le îmbrăţişează pe toate şi care începe să amiroasă a cer, pentru că numai aşa vor veni îngerii să-mi pregătească luntrea.
Aş vrea să mă îmbrac în alb, într-un alb siguratec şi nebun, fără nume şi umbră, oamenii să nu mă vadă când trec pe lângă ei, drept literă pentru prunci sau prefăcându-mă zăpadă pentru nebunii care se tăvălesc în ea şi râd.
Numai ei mă văd şi se îmbracă cu vorbele mele dansând singurătatea până într-un hohot de alb în care aş vrea să mă pierd, pentru ca Dumnezeu să mă găsească lângâ trupul unei rugăciuni.
Poate meşterul Manole nu s-a născut!



vezi mai multe poezii de: Alexandru Ciocioi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.