ALB - STOMFF ANDREI AUREL
Poezie adăugată de: stomff

    miercuri, 18 februarie 2015

ALB

Alb nesfârşit, imaculat şi dens,
În linii lungi, unduitoare, albe,
Şi cu parfum de tine sau de nalbe,
Ucide blând, mă mistuie. Ce sens
Mai pot avea poruncile preasfinte
Când ochii tăi sunt tot ce port în minte
Alături de un dor adânc, imens.

Solara ta făptură m-a robit
Cu buze dulci ca mierea de albine
Şi cu parfum de nalbe sau de tine,
Îmbătător.De timp mă simt lovit
Căci trece iute când te simt aproape
Şi-i nemilos când mi te sting sub pleoape,
Căci seara mor şi nasc când a-nzorit.



vezi mai multe poezii de: stomff




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sunetul alb, al mortii, era recitat sub fiecare cruce. Nimeni nu stia cum suna - ci numai aceia vii - cu o parte din morti. Departe, dorul era arzator, ca un soare. Se topeau toate cele mai de dinainte spune, sub povara de ceara a lumanarii. Ce mai conteaza restul, cand e lumina in ochi, la plecare?

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 06 mai 2015