Ce m-ar definii?
Sunt o fire vulcanică,spontană,naturală
ce poate dărui din orice un zâmbet...
În sufletul meu este taina care dă viață,
nu în forma și culoarea exactă a lucrurilor...
Dar acolo-i aerul,
acolo-i mișcarea care nu pozează,
acolo-i palpitarea caldă a liniilor de-afară,
prin care vorbește înțelesul din interior.
Îngemănând a ziua
m-am trezit dintr-un vis,
se făcea că pluteam aiurea
peste o mare întinsă,
În lină legănare se-nalță-o adiere,
vine peste dealuri,văi,câmpii
și-alunecă spre mine cu alintata-i
miresmă de iarbă,flori și vise...
Tu,femeie
rouă peste flori,te îngemeni
în mamă,soră,fată,bunică,
soacră și prietenă...
Am să pictez o poezie, în virtutea unui gând,
răsfirată pe-o hârtie alba a inimii ,printr-un cuvânt,
unul ce disecă sentimente,emoții,stări și vise.
Să alergi pe sub zarzării înfloriți,
să auzi cum fredonează poezia,
să simți balada gândurilor,
să vezi cum tremură sufletele,
Viața este un ceasornic
ce nu trebuie întors,
divinul timp
curge grăbit fără să ne întrebe,
E primăvară iar,
covor de tămâioare parfumate
îmi este sufletul,
florile de zarzăr și corcoduși
Prin zumzetul
zarzărilor înmuguriți
am început a croșeta,
din albul pur
Icoana viselor
la care mă închin în nopțile
cu cer senin și lună plină
era să mi-o fure un gând stingher,
Nu avem timp să cântărim clipă,
ea se prelinge prin clepsidra vieții
alergând fără sa ne întrebe,
fără să analizeze,fără să-i pese...