Cei doisprezece. Poem - Aleksandr Blok
Adăugat de: ALapis

1

Neagră noapte,
Albă nea.
Vânt, strașnic vânt!
Pe picioare omul poate sta.
Vânt, strașnic vânt!
Pe-al domnului pământ!

Încrețește vântul
Neaua, jucăuș.
Iar sub nea - ghețuș.
Grea îi tare
Pe-așa lunecuș,
Vai de piciare!

De la o casă la alta
Un cablu de oțel.
Se zbate-o placardă pe el:
''Adunări constituante, puterea toată!''
Plânge-o băbuță-n suspine -
Răspuns la-ntrebarea nu-i vine!
La ce atâtă risipă
De pânză, că-i lipsă la mulți?...
Câte obiele ar face în pripă
Copiilor goi și desculți...


Băbuța ca o găină,
Se-mpleticii prin troian mânată de vânt.
-Of, maică blajină!
-Of, bolșevicii ne bagă-n mormânt!


Vântul dă bice!
Nici gerul nu prea se lasă!
Un burjui la răscruce
În guler și-ascunde nasul.


Dar ăsta cine e? - Chică bogată;
Și rostește cu voce înecată:
-Trădătorii!
-Pierit-a Rusia în foc!
Ehe, scriitor e -
Proroc...


Dar ăsta de după nămeți -
Pitiș, în negre veșminte...
Ehe, cam prost arăți
La față, tovarăș' părinte!


Nu e mult de-atuncea,
Ți-amintești acum, -
Cum, pe pântec, crucea
Taia-n gloată drum?


O cucoană-mbrăcată
În astrahan, se tângâie.-Uf,
Și am plâns, și am plâns, dragă!...
Deodată
Lunecă și se-ntinse - buf!


Vai, vai! Ușurel!
Salt-o copăcel!
Vântul în goană
Saltă pulpana,
Trântește pe jos.
Smulge, poartă
Uriașa placardă:
''Adunării constituante, puterea totală!''
Și aduce din depărtare:


...Și noi am avut adunare...
...Chiar în clădirea de colea...
...După dezbateri
Am hotărât așa:
Deocamdată - zece, pe noapte - douăzeci și cinci...
...Mai puțin nici o para...
...Hai la culcare...


Noapte-ntunecoasă.
Pe stradă-un calic
În zdreanță se-ndeasă
De frig
Și vântul bate...


Hai, măi frate!
Vino -
La piept să te strâng...


Pâine!
În față cine-i?
Treci!


Cerul e negru și rece.


Ură, amarnică ură
Fierbinte în piept, ca pe vatră...
Neagră ură, sfântă ură...


Tovarăși! Ochii
În patru!


2

Vântul zburdă, troiene clădind.
Trec doisprezece oameni în rând.

Negre curele pe umăr
Și focuri în jur, fără număr...

Țigara în dinți, chipul stâlcit.
De-ar fi șî un as pe spate!

Hei, libertate,
Fără cruce, așă!

Tra-ta-ta!

Frigu-i, tovarăș, cumplit!

-În crâșmă Vanka și Katka își fac de cap...

-Ea are kerenci la ciorap!

-Ehe, și Vania e azi bogat...
-A fost de-al nostru și-acum îi e soldat!

-Hei, Vanka, burjui și lichea!
Încearcă s-o pupi, că-i a mea!


Hei, libertate
Fără cruce, așa!
Katka și Vanka petrec -
Cum petrec?...

Tra-ta-ta!

Focuri, focuri în jur, fără număr...
Curele de armă pe umăr...

Pas revoluționar înainte!
Vrăjmașii nu dorm - ține minte!

Ține pușca mai strâns, frăție!
Chitește bine în sfânta Rusie -

Cu izbe de lut
Și groază-n șezut!
Hei, hei, fără cruce!


3

Și s-au dus flăcăii noștri
În gărzi roșii să slujească -
În gărzi roșii să slujească -
Capul să-și primejduiască!

Of, amarule - amar,
Ne-ai slăbit oleacă!
Paltonașu-i zdrențăros,
Pușca-i austriacă!

Noi, burjurilor în ciudă,
Arde-vom lumea zăludă,
Piară-n sânge reaua piază! -
Doamne, binecuvântează!


4


Într-o sanie ușoară
Vanka și cu Katka zboară
O lanternă pe hulube
Luminează...
Hei, păzea!

Măntăluță de catană,
Mutră tâmpă, dolofană
Și-și sucește, rășucește
Mustăcioara lui,
Mustăcioara lui...

Ehe, Vanka - lat e-n spete!
Vanka are clenci la fete!
Și pe Katka, proasta Katka
O vrăjește mereu...

Cobrazul ridicat
Dinții - perlele-și arată...
Of, of, Katia, dragă Katia,
Of, grăsuna mea...


5


Pe-al tău e proaspăt, Katia
Semnul cela de cuțit.
Rana de sub sânu-ți, Katia,
Încă nu s-a lecuit!

Joacă sprinte-nă, ușoară!
Piciorușul mă omoară!

În cămașa dantelată
Te făleai, n-aveai habar!
Cu-ofițeri umblai odată -
Mai poftim de umblă iar!

Of, of, of, mai umblă iară
Gata-i inima să-mi sară!

Ți tu minte ofițerul -
N-a scăpat el de cuțit...
Ce-i , nu-ți amintești, holeră?
Oare mintea ți-a slăbit?

Of, of, dorul mă doboară!
Culcă-mă în patu-ți iară!

Ghetre cenușii purtat-ai,
Ronțăiai Mignon pe-atunci,
Dragi ți-erau cadeții, fată, -
Cu soldații azi te duci?

Of, păcătuiește-oleacă!
Dorul inimii să-mi treacă!


6

...Iar trece o sanie-n zbor,
Nechează trăpașul de zor...

-Andriuha, ajută-mă!... Stai!
Petruha, din spate să-i iai!...

Trra-ta-ra-ra-tra-ta-ta-ta!
Văzduhul e-n spulber de nea!...

Trăpașul și Vanka s-au dus...
Mai cearcă!... Citește mai sus!...

Trrra!...Lasă, lichea blestemată!...
--------------------------------

Te-nvăț eu să-mi umbli după fată!...

A-ntins-o! Ei, lasă că mâine
Mai stăm noi de vorbă cu tine!

Dar Katka?- E moartă, e moartă!
Cu capul sfărmat lâng-o poartă!

Ei, Katka, - ți-ajunge ce zici?
Zaci, târfă să nu te ridici!...

Pas revoluționar înainte!
Vrăjmașii nu dorm - ține minte!


7

Țin cei doisprezece pasul,
Pușca-n bandulieră și duc.
Numai Petka, ucigașul,
Are față de năuc...

Pașii parcă și-i măsoară,
Calcă parcă mai pripit,
Geaba gâtu-ți înfășoară
În fularu-ți zdrențuit...

-Ce ești abătut, frăție?
-Simți pe inimă vre-un greu?
-Prea ți-e nasul de momâie,
Ori de Katia-ți pare rău?


-Of, tovarăși, grea-i năpasta,
Dragu-mi fu, cinstit v-o spui...
Nopți de chef, cu fata asta,
Fără număr petrecui...

-Fură pricina la toate
Ochii ei cu foc adânc.
Alunița cea roșcată
De pe umărul ei stâng...
Și-am ucis-o... blestemată
Fie-mi fapta de nătâng...of!

-Parcă-i cu flașneta-n spate.
Nu-l știam de lăcrămos...
-Sufletul, pesemne, frate,
Vrei să ni-l întorci pe dos?!
-Ține-ți firea, nu se poate!
-Fi mai dârz, mai inimos!

-Nu sunt vremi de dădăceală.
Vremi mai aspre ca oricând!
Va veni mai grea sminteala,
Ai răbdare, în curând!


Pasul Petea și-l rărește,
Uită Petea de amar...

Capu-și saltă tinerește
Și se-nveselește iar...

Hei,hei!
Veselie cu temei!

Încuiați casele, toate,
Că vor fi de noi călcate!

Beciuri descuiați -
Căci petrec ai noștri frați!


8

Of, amarule-amar!
Of, urât
De moarte!

Vremulița mea
S-o petrec chiuind...

Cefușoara mea
Scărpinând, scărpinând...

Floarea soarelui
Ronțăind, ronțăind...

Cu cuțitul meu
Spintecând, spintecând!...

Hei, burjuiule, zbori ca vrabia!
Că-ți beau sângele
Pentru draga mea,
Sprâncenata mea...

Doamne, odihnește sufletul roabei tale...

Of, urât de moarte!

9


Sub turnul Nevski totu-i pradă
Tăcerii, somnului deplin.
Nu se mai văd sergenți de stradă -
Flăcăi petreceți fără vin!

Stă un burjui la o răscruce
Cu nasu-n guleru-i mițos.
Și sufletul abia și-l duce -
Alături, un dulău râios.

Stă ca un semn de întrebare
Ca cel dulău cu pântec supt -
A vechei lumi asemănare
Cu coada strânsă dedesubt.


10

Vijelia se-ntețește,
Urlă vântul prin oraș,
Om cu om nu se zărește
De la numai patru pași!

În vârtej omătul crește,
Trombe către cer stârnește...

-Ce viforniță, Hristoase!
-Petka! Dai tu de ponoase!
De la ceas iconostasul
Te-a scăpat în strașnic ceas?
Ești un om fără rușine,
Ia gândește-te mai bine -
Pentru Katka, pe dreptate,
Nu ți-s mâinile pătate?
-Pasul revoluției ține!
Că-i vrăjmașul lângă tine!

Pășește-nainte, dă zor
Popor muncitor!


11


...Trec cei doisprezece-n ceată
Fără Dumnezeu.
Pentru toate-s gata,
N-au păreri de rău...

Puștile țintesc în noapte
Pe vrăjmașul nevăzut
Prin vifornița ce-n șoapte
Spulberă omătul mut,
Peste străzile-ngropate
Sub nămeți de netrecut...

Steagul roș
E înălțat.

Pași răsună
Cadențat.

Te-ai trezit
Vrăjmaș spurcat?

Și în ploape vifornița bate
Zi și noapte
Ne-ncetat...

Nainte, dă zor,
Popor muncitor!

12

...Al puterii pas răsună...
-Cine e? Hai, ieși, că trag!
Nu e nimeni - doar furtuna
Joacă-n purpura din steag...

Uit-o umbră... stă chircită.
-Ieși îndată! Ieși că trag!...
E lighioana hămesită
Târând trupul ei beteag...

-Piei, jigodie râioasă
Că-ți fac seama, chiar acum!...
Lume veche, răpciugoasă
Ca dulăul, piei din drum!

...Colți de lup, zburlită blană,
După ei se ține scai, -
Rebegită-i lighioana...
-Cine e în față? Stai!

-Cine stegu-l desfășoară?
-Bezna-i grea, de nepătruns.
-Uite, unul se strecoară,
După casă s-a ascuns!

-Tot pun mâna eu pe tine,
Mai așteaptă tu puțin!
-Hei, tovarășe, mai bine
Ieși, că altfel trag în plin!

Trra-ta-ta! Năprasnic ropot.
Frânt ecou-i de pereți...
Râde-un dangăt lung de clopot
Vijelia prin nămeți...

Trra-ta-ta!
Trra-ta-ta!

...Și-așa trec cu bărbăție,
Cu dulăul cel flămând;
Steagul roșu fluturând
Și ascuns de vijelie
Și de gloanțe ocolit,
Peste zarea neguroasa
În lung foșnet mătăsos
În cununa-i luminoasă
Merge-n fruntea lor Hristos
-----------------------------------
Sfârșit

ianuarie 1918

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956



vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nu mai are rost să facem comparații, se interpreteaza , am văzut opinia ta, eu de obicei las semne când îmi place ceva. Te stimez pentru faptul ca adaugi poezii site-ului. Poate am vrut sa fac valuri sa mai indemn lumea la a citi din Blok, Stiu că cineva o face oricum, dar aștept cât mai mulți la a lectura din Blok.
ALapis
joi, 06 august 2015


Te inteleg Aurel dar nu toata lumea comenteaza. De exemplu eu am urmarit site-ul aproape de la inceput si abia mi-am facut cont acum 1 saptamana.
Popescu Nicoleta
joi, 06 august 2015


Da cine a zis ca astept ceva la schimb? când nu rămâne nici o urmă de comentariu la unele poeme ale marelui Blok, simt o amaraciune, sincer,Popescu Nicoleta.

ALapis
joi, 06 august 2015


Sincer eu daca adaug un poem pe site, il adaug din placere si doresc sa-l impart si cu ceilalti. Nu astept nimic la schimb.

In primul rand ma imbogateste pe mine spiritual iar daca il citeste cineva, nu acum ci peste ani si ani, bucuria este nespusa.
Popescu Nicoleta
joi, 06 august 2015


Dragul meu Aurel,

Eu citesc tot ce se pune aici deci nu ai de ce sa te superi.

Cu drag,
Flori
flori.paun
joi, 06 august 2015


In niciun caz nu sunt plictisitoare poemele aduse bibliotecii site-ului de catre dumneavoastra domnule Aurel. Aprecieri sincere de la mine si sigur ca nu sunt singurul.
sebastian
joi, 06 august 2015


Nu știu cine mai citește aceste ''plictisitoare'' poeme, poate le scriu degeaba,
asta e.
ALapis
joi, 06 august 2015