Cu bălți și cu smârcuri, aproape de-oraș,
S-a-ntins mahalaua pustie.
Acolo-și găsiră poeții sălaș
Privind cu dispreț și trufie.
Zadarnic și ziua cu soarele ei
Lucea peste balta coclită,
Poeții, ascunși, o-necau cu temei
În vin și în muncă-ndârjită.
Adeseori, beți, își jurau că sunt frați,
Stăteau în palavre deșarte,
În zori amețeau, și în casă-ncuiați
Cu râvnă munceau mai departe.
Ieșeau ca dulăii din cuștile lor,
Cătau către marea-n văpaie,
Și aurul parcă-l sorbeau cu fior
Din orice cosiță bălaie.
La veacul de aur visau moleșiți
Și-n cor înjurau editorii,
Plângeau privind norii cu aur tiviți,
Petalele mici ale florii.
Acesta-i poetul ! Iubit cititor !
Gândești tu că viața-i săracă,
Mai rea decât viața ta fără de spor,
Decât nesfârșita-ți băltoacă?
O, nu, critic orb ! Cititorule drag,
El are încalte o lege :
Cosițele, norii, râvnitul său veac -
Dar tu, o, nu le poți înțelege...
Tu ai o nevastă, ți-e bine cu ea,
Ți-e bine cu legile-ți toate,
Poetul ciocnește cu-o lume când bea,
Ce-i pasă de legi ne-nsemnate !
Sub gard, ca un câine, sfârșitul să-mi văd,
Zdrobească-mă viață nebună...
Și ce-i ? Dumnezeu m-a-ngropat sub omăt
Și-am fost sărutat de furtună !
24 iulie 1908
Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Așa o fi dragă, Adina, am citit în treacăt despre Blok, e bine ca domnul Bragagiu cunoaște în detaliu despre poeții ruși din acea perioda , îi mulțumesc pentru lămuriri și ție, Adina.
Cu drag...
ALapis
marți, 21 iulie 2015
De fapt soarta lui Blok, a fost obișnuită pentru toți intelectualii care au primit revoluția lui lenin. A scris „Cei doisprezece” urând-o la sfârștul vieții. Bolșevicii l-au călărit(făcându-și reclamă) și l-au epuizat fizic și moral, iar când poetul a avut nevoie de lecuire(boli de inimă, astmă) și a vrut să plece în Finlanda(aerul de acolo i-ar fi fost benefic) lenin și banda nu i-au dat voie. Deci, practic, l-au condamnat. Atunci, simțind sfârșitul, poetul(își ieșea și din minți) a refuzat să mănânce. Din toată „era de argint” cum erau numiți poeții de la începutul veacului 20, au rămas vii numai cei care au fugit în emigrație. Rămașii, într-un fel sau altul au fost nimiciți. Esenin, Maiakovskii, Kliuev, Mandelștam (lista, din păcate, e prea lungă) sunt doar câteva jertfe ale „poporului” pentru care ei au trait.
bragagiu
marți, 21 iulie 2015
Blok a facut un infarct , in urma starii de malnutritie ...Cu drag ,Aurel...:)
Adina Speranta
marți, 21 iulie 2015
Am modificat,de ce crezi tu ca m-aș supara?
În carte acel ''o'' nu este incadrat de virgule
De fapt, Blok, a avut un sfârșit la fel ca cel din această poezie,
a murit de inaniție , nu a fost un poet al elitelor, așa cum s-a sugerat,
a dorit să fie, dar elitele nu l-a acceptat, a fost mai degrabă poetul poporului.
ALapis
marți, 21 iulie 2015
Minunata poezie !
"Poetul ciocnește cu-o lume când bea"...:)
Ai cateva greseli , te superi daca imi doresc sa le corectezi ?..."m-angropat"...
m-a-ngropat..."Plângeu"..."Dar tu o nu le poți înțelege..." incadreaza-l pe ''o'' cu virgule...
Iti multumesc pentru postarile tale ,Aurel!
Adina Speranta
marți, 21 iulie 2015
Impresionanta scriere. Multumiri Aurel
alex
vineri, 17 iulie 2015
Va recomand aceasta poezie, dragi poeți...
ALapis
vineri, 17 iulie 2015