Calul - Aleksandr Puşkin
Adăugat de: Gerra Orivera

traducere de Al. Philippide



" Calule, ce ai? Ţi-i teamă
De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dîrz din coamă,
Frîul nu-l mai muşti, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mîncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Şi potcoave argintate
Şi dîrlogi de ibrişin?"


Spune calul, trist şi blînd:
"Potolitu-m-am căci, iată,
Glas de goarne-aud sunînd,
Tropot, şuier de săgeată.
Şi nechez căci pe cîmpie
Mult n-am să mai zburd semeţ.


Şi voios, plin de mîndrie
Că am frîu şi scări de preţ,
Hamurile în curînd
Mi le-or lua duşmanii toate
Şi potcoavele de-argint
Din picioare mi le-or scoate.
Sufletul cumplit mă doare
Căci trudit de-oi asuda
Au sî-mi puie în spinare
Drept pocladă pielea ta."



vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Una din interpretări, nu singura! Cu drag.
Gerra Orivera
joi, 02 iulie 2015