Libertatea - Aleksandr Puşkin
Adăugat de: Gerra Orivera

Regina slaba a Cytherii,
Sa-mi piei din ochi! Si iesi în fata,
Tu, ce pe tari cumplit îi sperii,
A libertatii cântareata!
Cununa frânge-mi mai curând
Si lira, gingasele-i tonuri,
Sa fulgere viciul de pe tronuri
Si libertatea sa o cânt.

Arata-mi calea-acelui Gal
Cu-avânturile-i îndârjite
Tu i-ai dat imnul triumfal
Prin aspre cumpene slavite.
Tirani ai lumii, tremurati,
Copii ai soartei schimbatoare!
Iar voi, caliti-va mai tare,
Sculati voi robi îngenuncheati!

Oriunde ochii mi-i arunc
Vad pretutindeni bice, fiare,
Vad al robiei plânset lung
Si rusinoase legi murdare,
Prejudecata- nour des-
Vad nedreptatea stapânirii
Si zeul crud al asupririi
Si goana dup-un sterp succes.

S-ar lumina desigur regii,
Popoare n-ar mai suferi
Acolo unde forta legii
Cu libertatea s-ar uni.
Unde-al lor scut e-al tuturor
Si cetatenii tin în mâna
O spada limpede, stapâna
În drumu-i nepartinitor.

De sus nelegiuirea grea
Ea o doboara, o reteaza.
Si mâna n-o poti cumpara
Nici prin avere, nici prin groaza.
Natura? Nu. Legea v-a dat,
Cârmuitori, cununi de rege.
Peste popoare v-ati urcat
Dar mai presus i-eterna lege.

Când doarme ea, e vai si-amar!
Când, fie gloata, fie regii
Dispun cum vor de soarta legii,
Te iau drept martor secular
Pe tine, mucenic vestit,
Tu care-n iuresul furtunii
Augustu-ti cap l-ai pravalit
Platind si ce-au gresit strabunii.

Spre moarte Ludovic urca.
Tacut, norodu-n jur se strânge.
Si capu-i dezgolit cadea
Pe esafodul plin de sânge.
Tacu si legea si popor.
Securea mortii va sa cada.
Si purpura de-asupritor
Cazu pe Galia-ncatusata.

O, tu, nelegiuit despot!
Cum mai urasc a ta domnie!
Pieirea ta cu prunci cu tot
Eu o privesc cu bucurie.
Pecetea blestemului greu
O vad pe fruntea ta popoare,
Tu, monstru-al astei lumi sub soare,
Mustrare pentru Dumnezeu!

Când sta pe Neva ceata grea
Si-un somn tihnit îngreuiaza
Un cap ce fara griji viseaza,
Si-n miezul noptii arde-o stea,
Un bard supus îngândurarii
Vede statuia de tiran.
Palatul prada dat uitarii,
În neguri, ca-ntr-un somn avan.

Si al lui Clio glas îl simte
De dupa-ngrozitorul zid
Si parca ochi-n ochi aievea prinde
Al lui Caligula sfârsit.
Cum îmbatati de vin si rele
Merg tainuitii ucigasi
La fete, dârzi, în inimi lasi,
Pe piept, cu panglici si cu stele.

Necredincioasa straja tace
Se lasa podul miscator
Si poarta-n noapte se desface
Prin mercenarii tradatori.
Rusinea veacul l-a patat.
Dau buzna ienicerii- fiare.
Cad lovituri fara onoare.
Pieri tiran-ncoronat.

Aminte luati, voi, împaratii!
Nici temniti, nici altarul sfânt,
Nici cazne, nici decoratii
N-o sa va apere nicicând.
Voi, crestetul, plecati-l, deci
Sub scutul legii-ocrotitoare,
Pacea-ntre libere popoare
Va strajui si tronu-n veci!



vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.