Seară de iarnă - Aleksandr Puşkin

Vîntu-n bezna zburda, zboara,
Si zapada rascoleste,
Scoate urlete de fiara,
Ori ca un copil scînceste.

Izba veche o strabate
Zgîltîind-o din pareti,
Sau la geamul nostru bate
Ca un ratacit drumet.

Trista e si mititica,
Vai de ea, cocioba noastra.
De ce stai tu, matusica,
Ghemuita la fereastra?
Te cuprinse oboseala
De atîta viscolit,
Sau cumva de sfîrîiala
Fusului ai atipit?

Tu ce tii tovarasie
Tineretii mele-amare,
Hai sa bem, si voiosie
Sa culegem din pahare!
Cînta-mi cîntecul în care
Pitigoiu-i calator,
Cînta-mi cîntecul cu soare
Si cu fata la izvor!

Vîntu-n bezna zburda, zboara,
Si zapada rascoleste,
Scoate urlete de fiara,
Ori ca un copil scînceste.
Tu ce tii tovarasie
Tineretii mele-amare,
Hai sa bem, si voiosie
Sa culegem din pahare!



vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.