Fata lui mai - Alexandru Alexianu

Dorm mâtele somn rasucit cu capu-ntr-o parte,
Parca niciodata n-ar fi miorlait,
Parca ar fi moarte.

Numai ceasul meu, fabulos animal
Calca pe visul lor, cadentat, mineral.

Dorm pisicile lungite pe vatra
Somn adânc, ca de piatra.
Nu mai aud, nu mai li-e foame.
Ce lunga mai e noaptea asta, Doamne…

În odaia mea cu lumina saraca
Masur timpul, îl pândesc hoteste sa treaca…
Mâine va veni Ana,
Fata morgana!
Sa-mi arate rochia cea noua si sânii,
Ciorchinii, blonzi ca secera lunii.
«Cioc! Cioc! Te-ai trezit? Îti aduc
Visuri noi în tristetea de cuc. »
O sa vie cu pasi de ninsoare, usori
Cu zapada alba pe botfori
Si-mi va bate-nfrigurata în feresti:
«–Cine esti…?»
«–Eu sunt. Nu ma cunosti? Fata lui Mai.
Ia-ma în brate, iubitule, mi-a înghetat tot sângele
Si margelele mi s-au risipit, strângele
Hai, deschide-mi iute… ce mai stai?!»

... ... ... ... ... ... ... ...

De aceea ma tem, de câte ori s-apropie sara,
Sa nu mi se stinga viata, cum se stinge tigara.
Si-n zori, înclestat de moarte si orb ca un zid,
Sa nu mai pot usa sa i-o deschid…



vezi mai multe poezii de: Alexandru Alexianu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.