Umbrele somnului - Alexandru Alexianu

Fiecare lucru înmugureste pe dedesubt
Ca ierburile, fara sa tresara
Oamenii îsi duc osteniti obrazarele
Pentru o sindrofie ciudata.

Viespele nu mai au ac si venin,
Drumul se închide ca într-o ceasca,
Slugile calca pe covoarele moi
Sa nu trezeasca moartea din oaspeti.

«– O, ce bine mi-ar face sa curga ploaia
Sa ude salcâmii, sa le scuture salbile»
Strajile portilor si-au lasat scuturile
Si au intrat în apa calda a pamântului.

As vrea sa fiu acum lisita alba
Peste baltile adânci ale somnului.
De ce nu se trag odata zavoarele
Sa ramânem aci toata viata, prietene?



vezi mai multe poezii de: Alexandru Alexianu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.