- Am dreptul să fiu eu, l-am câştigat,
În clipa-n care am văzut lumina,
Urăsc, iubesc şi nedisimulat
Am învăţat să iert, să-mi asum vina.
Am dreptul să afirm ceea ce cred
Fără să-mi cer şi scuze-n prealabil,
De când ştiu mersul vertical, biped,
Am dreptul să fiu eu, irevocabil.
Am dreptul să iubesc aşa cum simt,
Sunt unică, hipnotic-pasională,
Ştiu că şi tu eşti unic, deci, consimt,
Iubirea dintre noi e magistrală.
- Un drept fundamental, necontestat,
Având valoarea unei axiome,
E că noi doi o lume-am inventat,
Și-am împletit iluzii izocrome.
Dacă deschizi petala către cer
Și vântul te sărută pe tulpină
Devine înger însuși Lucifer
Iar zeii din Olimp ți se închină.
Rămâi așa cum ești, un colț de stea
Scăldată veșnic în lumină pură,
Am dreptul să-ți promit că vom păstra
Iubirea neatinsă de cenzură.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumim, Anișoara...
nutzu (autor)
vineri, 26 august 2016
profunzime si iubire,,
laurian
vineri, 26 august 2016
Am citit poemul, deosebit, mai ales prin fermitatea sentimentelor.
Mi-am amintit de cateva cuvinte-care mi-au dat bataie de cap- ale parintelui Papacioc: " Pacea este de patru ori mai mare decat dreptatea".
Tare greu ma dumiresc cum se potrivesc cele doua.
Anisoara Iordache
vineri, 26 august 2016