Amurguri violete - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    vineri, 27 noiembrie 2015

Amurguri violete,
Trǎite-n remuşcǎri
Cu freamǎt de moralǎ,
Sunt pline de regrete.
Tristeţi netulburate
De tainice ocǎri
Se bulucesc în mine
Ca zboruri de egrete
Cǎzute în durere
Şi gata sǎ audǎ
Chiar ale râmei plângeri
Ca sǎ îşi satisfacǎ
O sadicǎ plǎcere.
În mânǎstiri tǎcute
Divinul stǎ departe
De timpul ce se pierde
În absolut serafic,
Singurǎtǎţi perene
Uitate într-o carte
Se-alǎturǎ cântǎrii
Ce sunǎ criptografic.
Satana se strecoarǎ
În sanctuar de ingeri
Sǎ cucereascǎ inimi.
O lume prǎfuitǎ
Între idei coclite,
Precum ar fi acelea
Dictate de avere,
Petrece fǎrǎ jenǎ
Pierdutǎ în ispite
Sau în vrun moft sǎlbatic
Trǎit cu hahalere.
Se-aude zornǎitul
Cǎtuşelor stilate
Prin capitala ţǎrii,
Oraşe sau prin sate,
Împodobind fiinţa
Setoasǎ de putere,
Cu faţa stǎpânitǎ
De trǎsǎturi trucate.
Amurguri violete
Se-aştern peste trǎire
Cu respiraţii crude
În volte geometrice
În timp ce paradoxuri
Împodobesc o fire
Ce împrumutǎ vieţii
Doar hǎuri asimetrice.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.