Eu celor dragi le-am plîns murirea - Anna Ahmatova
Adăugat de: Gerra Orivera

Eu celor dragi le-am plîns murirea
Şi rînd pe rînd toti au murit.
Mormintele mai poartă firea
Slovei, cu care le-am ghicit.
Cum ciorile se-nvîrt şi beau
Proaspătul singe-nfierbîntat,
Astfel sălbatece-mi erau
Cîntările de dor visat.
Cu tine sînt dulce şi bună,
Aproape ca inima-n piept.
Dă-mi mîinile,-n linişte-ascultă.
Te blestem, te du, nu te iert .
Şi să nu te ştiu niciodat’,
O, muză, să nu-l chemi, pierdută,
Viu fie şi lipsă-n cîntări
Şi-n veci necîntat
De dragostea mea neştiută.

* * *
De privirea-ţi sînt, totuşi, topită,
Şi-nvăţat-am să tîngui de gînd.
O, şi din coapsa ta, făurită,
Cum să nu te iubesc pe pămînt?
Să-ti fiu soră fidelă anume
Mi-este dat de destinul străvechi,
Iar eu sînt prea zgîrcită prin lume,
Dulce rob, cu cercei în urechi.
Dar cînd fi-va să mor, necăjită,
Peste pieptu-ţi mai alb ca zăpezile grele
Cum va plînge a ta părăsită
Inimă-soarele Patriei mele



vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.