Anotimpul iubirii - Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Poezie adăugată de: nutzu

    luni, 19 septembrie 2016

- Deschid fereastra și privesc în zare,
Magnolii văd cu părul despletit
În primăvara care mi-a șoptit
Că semeni cu sirenele din mare.

În fiecare zi caut o cale
Să te iubesc, măcar un anotimp,
Când înflorești în Eden sau Olimp
Și-n ochii tăi sunt lacrimi siderale.

Deschid fereastra și te prind în palmă,
Pe buze roua parcă e rubin,
Privesc spre zei, la tine mă închin
Și marea la picioare-ți cântă calmă.

- Pe plajă ţi-am lăsat un ciob de stea
Ştiu că-l vei şlefui ca pe-un sonet,
Apoi de buze-l vei atinge-ncet
Şoptind uşor: „Tu eşti, minunea mea?”

Va tresări întreagă depărtarea
Ce ne separă de un veac-lumină,
Zâmbind îţi voi întinde mâna fină
Iar zările îşi vor schimba culoarea.

Tulpina mi-e o nouă arcuire
Sub mângâierea tandră-a mâinii tale,
Mi-s umezi ochii, lacrimile-astrale,
Mă-ntrebi ce simt, eu îţi răspund: „Iubire”.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Din volumul Ești poezia sufletului meu -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mulțumesc, matilda...
nutzu (autor)
joi, 22 septembrie 2016


grazie, tania...
nutzu (autor)
joi, 22 septembrie 2016


Tot poemul este frumos dar remarc o ultima strofa deosebita, care merita tinuta minte.
matilda
marţi, 20 septembrie 2016


Poem sensibil rostit cu mult farmec.
tania
luni, 19 septembrie 2016