Apus de toamna - Alexandru T. Stamatiad
Poezie adăugată de: cristi

    vineri, 23 ianuarie 2015

Azi ti-am primit scrisoarea,
O recitesc - si-mi pare ca sunt purtat de aripi,
Ca sunt furat de vise,
Ca sunt pe alte tarmuri,
Pe culmi stralucitoare departe de abise.

O recitesc - si-mi pare ca totul e o gluma,
Un gest, o parodie, o vorba trecatoare;
O recitesc - si tremur caci searpele-ndoielii
Din umbra privegheaza si-n cale ma pandeste.

O recitesc - si-n suflet e iarasi primavara
Cu cer senin, albastru,
Cu adieri de seara,
Cu flori, cu ape clare ce murmura-n bazinuri!
O recitesc - si-n suflet acum e iarna trista,
Cu cer ca de cenuse,
Cu ape furtunoase,
Cu vanturi ascutite
Cu campuri inghetate, tacute nesfarsite

E oare cu putinta sa-ti amintesti de mine
Cand astazi ne desparte
Atata departare si-atata sbuciumare?
Din simfonia vietii
Nu ti-a patruns in suflet
Alt cantec, alte-acorduri, ori alta armonie?
Sunt cantareti ce-n lume
Ii cumperi cu-o privire, cu-o soapta, cu-o zambire.

N-am banuit vreodata:
Ca primul nostru cantec -Tremuratorul cantec cu note cristaline -Tu il mai canti pierduta,
Precum odinioara in noptile senine;
N-am banuit, caci astazi traiesc o alta viata,
N-o-ntreb de este buna, senina si curata,
Dar stiu ca este noua si plina de sperante.
Traiesc o alta viata pe care-o sorb cu setea invinsului ce poarta in piept o veche rana;
Traiesc o alta viata si lupt fara odihna,
Cu ultima credinta, cu ultima zvacnire,
Ca voi gasi in fine dorita fericire:
O clipa de betie suprema si fatala.

Si viata ta, desigur, se va schimba in alta:
Tu stii ca marea este salbateca, perfida,
Puternica, profunda;
Mai stii ca-si sapa tarmul in fiecare clipa,
Necontenit il rupe si iarasi il preface,
De nu-l mai recunoaste privire omeneasca.
Si viata ta, desigur, se va schimba in alta:
Caci timpul e o mare, trecutul este tarmul.



vezi mai multe poezii de: cristi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.