Să te ating,
în săruturi, aș vrea,
noapte, nu-mi ascunde somnul
din brațele înnodate de vise
și nu-mi trimite gândul,
ca pe un copil orfan
zăvorul intrării era închis
de Archaeidae prin urzeala lor de mătase argintie,
dincolo de prag, parcă după-un veac aproape întreg,
mă aștepta oglinda cu rama vopsită scorojit-albastru...