Flamuri de mai - Arthur Rimbaud
Adăugat de: Gerra Orivera

din Sărbătorile răbdării, mai 1872



1.Flamuri de mai
2.Cîntec din turnul cel mai înalt
3.Veşnicia
4.Vîrsta de aur

Flamuri de mai

În limpezi crengile de tei
Se sting-un firav zvon de corn.
Dar printre coacăze întruna
Cîntări spirituale zboară.
În vene, rîdă-al nostru sînge !
Te uită, viţele se-ncurcă.
Frumos e cerul ca un înger,
Se-mpărtăşesc azur şi undă.
Mă duc. De m-ar răni o rază,
Eu aş muri pe muşchiul verde.

Să rabzi şi să te-afunzi în plìctis.
E simplu. Piară suferinţa !
Dramatică, această vară
La caru-i triumfal mă lege.
Prin tine, mai ales, Natură,
Să mor – nu prea-n zadar şi singur !
Pe cînd Păstorii – o, ce straniu ! –
Sfîrşesc, mai toţi, murind în lume.

M-aş vrea zdrobit de anotimpuri.
Natură, ţie mă restitui ;
Şi foamea mea, şi-această sete
Şi dă-mi să beau şi să mănînc.
Nimic nu-mi fie-acum ispită.
Rîzi la părinţi de rîzi la soare,
Dar la nimic nu vreau să rîd;
Şi liber fie-mi nenorocul.



vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.