Prima Seara - Arthur Rimbaud
Adăugat de: Gerra Orivera

Ea era graţios dezvelită
Şi indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.

Şi, mai goală, mainile-şi împreuna,
In fotoliu-mi simţindu-se bine.
Se-nfiorau de plăcere pe podea
Picioruşele ei fine, fine.

Eu urmăream, culoarea cerii,
Mica rază tremurătoare ca un fir
Din surasu-i, în fluturarea serii,
Şi pe sanu-i, - gază peste trandafir.

Sărutam gleznele-i fine.
Ea avu un dulce ras brutal
Care se răspandea în triluri line;
Un frumos ras de cristal.

Sub cămaşă, picioruşele-i deodată
Se salvară cu-n: "Ei, gata, lasă!"
Prima îndrăzneală acceptată
Rasul ei nu a mai fost pedeapsă!

- Gingaş fremătand sub buzele mele, -
Ochii bland îi sărutam, iar ea:
- Capul şi-l zvarli - ce pui de lele! -
Inspre spate: "E şi mai bine-aşa!...

Domnule, am două vorbe-aţi spune..."
- Restul i-l zvarli în san uşor
Cu-un sărut, făcand-o să răsune
Intr-un hohot larg, promiţător...

- Ea era graţios dezvelită
Şi, indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.



vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.