aşa am păcălit moartea - teodor dume
Poezie adăugată de: teodor dume

    joi, 06 octombrie 2016

în tot ceea ce am scris nu ştiu dacă
am scris cartea cărţilor
ştiu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenţii cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineaţa
la amiază şi seara
fără ca cineva să se aşeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleaşi cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătăţile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniţi din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă

nu
n-am scris cartea cărţilor dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger

aşa îmi păcălesc moartea

stau pieziş şi împletesc şuviţe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
muşcătura de pe suflet...



vezi mai multe poezii de: teodor dume




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Un mesaj profund emana aceste versuri. Metafore subtile si inedite.
Agafia
luni, 10 octombrie 2016


Ai un mod curat si din suflet de a scrie!
Issa
duminică, 09 octombrie 2016


o poezie care merge la sufletul cititorului şi asta este (arhi)suficient.
oana
vineri, 07 octombrie 2016


Intodeauna am citit cu placere versurile tale.
Acestea mi se par fermecatoare chiar daca sunt triste
alice
vineri, 07 octombrie 2016


Frumos poem, presărat de o tristeţe care cu siguranţă e simţită de către mai toţi cei ce sunt poeţi.
radu anamaria
vineri, 07 octombrie 2016


Un text care mi-a patruns in suflet,
Foarte frumos
Mari
vineri, 07 octombrie 2016