Atâtea flori... - danab
Poezie adăugată de: danab

    vineri, 05 august 2016

Atâtea flori, o, Doamne, te-aşteaptă în Grădină
Să vii să le dai pacea.. Izvorul de Lumină,
Şi apa Ta cea Vie, potirul Mângâierii
Când florile suspină de dorul revederii

Atâtea flori tăcute, gingaşe şi senine
În drum sunt iar căzute. Privind numai spre Tine,
Să le trimiţi o rază pe undele Iubirii
Când ochii lăcrimează.. şi plâng iar, trandafirii

O, pace care vii din cerul plin de soare
Cu sfinte melodii.. şi glasuri de izvoare!
Coboară iar în inimi cu dulcea liniştire
Ca florile să aibă un zbor lin spre Iubire...

Să le şopteşti o, Doamne, că-n Mâna Ta, le ţii,
Chiar dacă vine norul şi se pierd bucurii,
Chiar dacă vântul smulge şi frunze şi petale..
Numai Tu le dai Pacea.. că sunt florile Tale!

05.08.2016



vezi mai multe poezii de: danab




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

p.s.2: daca ai fi scris cum coboara acele glasuri, ca sa aduca linistea inimii, adica, manifestarea, atunci, ai fi legat una de alta, intr-o curgere fireasca. exemplul curgerii firesti este tot din versul I, suna ca un stih > "ce sunt glasurile de izvoare? sfinte melodii!" > Glasuri de izvoare - sfinte melodii! <
vezi sensurile? curgerea fireasca.

Sper ca nu devin cicalitor, cu toate acestea, spunandu-ti-le. In definitiv, este universul tau - la propriu, si poti sa il transcrii, in fragmente, precum doresti. Eu nu iti spun "nu fa asta/nu fa cealalta" - ci iti arat din propriile tale versuri, cate ceva. Tot tu esti intr-o mai mare masura, sa decizi, in ceea ce faci. Iti spun acestea fiindca nu doresc a fi pus in situatii precum in trecut, "da' ce, tu imi zici mie, ce sa fac?" - ori altele, asemenea (precum oamenii reactioneaza, ca de la un caz la altul)

Th3Mirr0r
th3mirr0r
vineri, 26 mai 2017


P.S: Cand scrii (citez) "Cu sfinte melodii.. şi glasuri de izvoare!
Coboară iar în inimi cu dulcea liniştire" > "glasuri de izvoare" > aici, trebuie sa continui ideea.
[drept un exemplu]
In momentul cand scrii un cuvant, precum Izvor, trebuie sa ii arati curgerea, trebuie sa fii Acolo, sa descrii ce vezi imprejuru-i - trebuie sa il aduci Aici, sa insufle, acea curgere fireasca, atat celui pe care il citeste cuvantul insusi, cat si celui care citeste cuvantul, rostindu-l prin gand. (dupa perceptii, manifestarea unui cuvant gol sau plin)

Th3Mirr0r
th3mirr0r
vineri, 26 mai 2017


Dana > indemnul la credinta, nu se petrece vizibil - ca tot vorbim de aceasta poezie de fata - ci, dincolo de cuvinte. Manifestarea unui indemn, nu se transpune doar cand spui cuiva [fac paralela cu cealalta poezie] "fii copil!" (indemn) - ci si atunci cand incerci sa redai o particica din universul tau, cum este aici de fata.

Cu alte cuvinte, toate, au folosul lor - dar intarirea acestor stari sufletesti, prin descrierea Maretiei Creatiei, aduce un plus, vorbind despre Credinta (si nu numai).
Tu scrie, asadar, tot ceea ce simte inima ta, ca trebuie scris. Nu te gandi, ca o fi indemn, sau nu. Doar scrie.
Ceea ce am dorit, era intr-a-ti arata cum ai putea intari, cele scrise. Cand vorbim despre Credinta, scrierea are Nevoie de Foc. Sa arda, ca un rug aprins. Are nevoie de Apa, ca la binecuvantarea prin Mir si Aghiazma. Are nevoie de Flori, precum Ofrandele. Acestea, indiferent in ce masura sunt expuse, prin cuvinte, au nevoie de Comprimare, Intarire.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
vineri, 26 mai 2017


Da..ai dreptate,Mirror..
Iti multumesc!

pe viitor...o sa incerc sa nu scriu doar indemnuri..oricum,natura e minunata !
Totusi..poezia aceasta nu o vad ca un indemn...e altceva!

cu drag,
danab (autor)
joi, 25 mai 2017


P.S: Astfel, aducand si cate un fragment, descriindu-l, de-a lungul poeziei, vei crea nu doar un indemn la credinta, ci, si o certitudine asupra-i, ambele actionand in reciprocitate.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 25 mai 2017


Dana > ici, te descurcasi mai bine cu virgulitele si punctele, in plus. Deci, vezi ca poti?!
mai ar fi un aspect, de discutat, cum: este bine, prin indemn catre semeni, pentru a pretui si iubi pe Dumnezeu; ar necesita un adaos: sa aduci si Creatia Dumnezeiasca, prin versuri, povestind din natura, cate un fragment.
spre exemplu, intreaba copilasii, pe bunicuta: bunicuto, cum de pasarelele canta asa frumos? iar ea le raspunde: dragilor, slavesc toata ziulica pe Dumnezeu, cantandu-I!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 25 mai 2017


multumesc Carmen pentru lectura si cuvintele tale..
cu drag,
danab (autor)
luni, 08 august 2016


Câtă lumină și pace transmit versurile tale! Mi-a plăcut mult cum ai reușit să transformi sufletele frumoase în flori mângâiate de iubirea Domnului! Felicitări, Dana! Cu drag,
Ina M.
luni, 08 august 2016


multumesc tuturor!
cu drag,
danab (autor)
luni, 08 august 2016


Multa putereiti da Dumnezeu pentru a scrie mereu atat de frumoase versuri si atat de pline de mied!Cu drag am citit,
stomff
sâmbătă, 06 august 2016


Foarte frumoasă poezie, Dănuta mea dragă ! Dar ultima strofă...m a topit ! Mângâietoare versuri, ca întotdeauna.
Cu drag,
mirimirela
vineri, 05 august 2016


Am citit-o cu sufletul si mi-a ramas acolo.
estera
vineri, 05 august 2016


Atâtea flori ai prins în buchetul sufletului și-n versuri, încât Dumnezeu cu siguranță le va oferi pacea. Și ție !
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 05 august 2016