Rubaiaturi. Catrene monorimice II - Baba Tahir
Adăugat de: ALapis

7.
Ce-i geamătul o ştie numai cine-ndură,
cum auru-n cuptor îi dă a lui măsură.
Veniţi toţi cei cu arse inimi să jelim,
căci numai noi ştim ce-i a inimii arsură!

8.
Când pomi se pleacă peste zidul din grădină,
cuprins de jale-i Grădinarul şi suspină.
Chiar dac-au roadele din perle şi rubine,
ei trebuie tăiaţi şi smulşi din rădăcină.

9.
O, inimă, ţi-e drumul plin de spini şi colţi,
dar drumu-acesta duce dincolo de bolţi!
O, de-ai putea să-ţi smulgi tu pielea de pe trup,
ca mai uşor atunci povara să ţi-o porţi!

10.
Veniţi voi cei ce inimii-i simţiţi pojarul!
Să ne-adunăm să ne povestim amarul
Şi-n cumpene să-l cântărim! Cu cât vom arde mai
vârtos, cu-atât mai greu va trage-atunci cântarul.

11.
Veniţi voi cei cu arse inimi şi-n zăvoi - să jeluim!
Pieirea-acelui fraged trandafir de soi - să jeluim!
Veniţi în crâng şi să-ntovărăşim privighetoarea!
Când ea se va opri din plâns, atuncea noi - să jeluim!'

12
Un şoim am fost şi după prăzi plecam în pripă.
Săgeata Dragostei străpunse-a mea aripă.
Nu rătăci nepăsător prin munţi! Poţi fi
şi tu lovit de vreo săgeată-n orice clipă.



vezi mai multe poezii de: Baba Tahir




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.