Rubaiaturi. Catrene monorimice III - Baba Tahir
Adăugat de: ALapis

13.
Rotoata bolţii-n râvna ei nimicitoare,
ochilor le smulge lacrime amare.
Fumul deznădejdii pân-la cer se urcă...
Lacrimile-ajung până-n adânc de mare...

14.
Vai, cât chin a izvorât - din inima aceasta!
Zi şi noapte-s zădărât - de inima aceasta,
Îndestul mi-am plâns durerea! Smulge-mi,
Doamne, inima! Mi s-a urât - de inima aceasta!

15.
Vieţuiesc pe-un sterp pământ - şi zi şi noapte...
Ochii-n lacrimi îmi tot sunt - şi zi şi noapte...
N-am nici friguri şi nici chinuri nu mă-ncearcă.
Ştiu numai că mă frământ - şi zi şi noapte...

16.
Năpăstuită mi-este inima neîncetat,
căci inima plăteşte pentru-al ochilor păcat.
Dar dacă ochii n-ar vedea frumoase feţe,
cum ar şti inima frumosu-n cine s-a-ntrupat?

17.
Cu inima şi ochii sunt mereu într-o gâlceavă,
căci tot ce ochii văd se-adună-n inima hulpavă.
Dar am să-mi fac din bun oţel o spadă ascuţită,
ca ochii-mi să-i străpung. Să-şi afle inima izbavă.

18.
Inima-mi zadarnic mi-o îndrum.
N-o ajută sfatu-mi nicidecum.
De-o azvârl în vânt - n-o duce vântul.
De-o arunc în foc - nu scoate fum.



vezi mai multe poezii de: Baba Tahir




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu multă plăcere, Gerra!
ALapis
marţi, 19 aprilie 2016


Mulțumesc Auras pentru îmbogățirea bibliotecii noastre și cu acest fascinant autor! Cu siguranță va încânta multe inimi!
Gerra Orivera
marţi, 19 aprilie 2016