Cranul lui Mihai Viteazul - Bogdan Petriceicu Haşdeu

Sus la Deal în monastire
Se pastreaza
O trunchiata suvenire,
De trei secoli prefacuta
Într-un negru putregai.

Pleaca-ti capul, mai române,
Si ofteaza,
Caci din gloria trecuta,
Ce zâmbise o minuta,
Astazi tot ce-ti mai ramâne
Este ceafa lui Mihai!

Ba ridica mândra frunte
- Si nainte!
Fa din gândul tau o punte,
Ca sa legi cu barbatie
Timpul vechi cu noul trai;

Si privind aceste oase,
Oase sfinte,
Tu sa crezi c-o sa mai fie
Pentru biata Românie
Alte zile mai frumoase
S-un al doilea Mihai!
*

Cându-i iarna, când nu-i soare,
Cându-i ceata,
- Nemerind uscata floare,
Omul sta si sa gândeste;
D-as ajunge pân’la mai!

O s-ajungi si tu, române,
Iar la viata!
Iute, neaua se topeste,
Iaca, fulgerul trasneste,
Vai de liftele pagâne:
Tuna groaznicul Mihai!..



vezi mai multe poezii de: Bogdan Petriceicu Haşdeu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.