La Romania - Bogdan Petriceicu Haşdeu

Purtând pe trup înfipta gheara
Si-n suflet drojdii de venin,
De zece ori sarmana tara,
Ramasa-n voie la strain,
D-abia putând sa mai respire,
Mereu lovita de calai—
De ce te plângi c-a-ta peire
Îti vine de la fii tai?
O nu si nu, iubito mama!
Acei ce roaba te-au tradat
Prin furtisag români se cheama,
Mânjind un nume uzurpat!

Trecut-au vagabunde gloate
Prin ospatosul tau ogor,
Si ti-au lasat în urma toate
Gogosi de vierme rozator!
Un venetic îti da cu peatra,
Îti da un altul cu ciomag,
Primiti la masa si la vatra
În loc sa zaca lânga prag!
O nu si nu, iubito mama!
Acei ce roaba te-au tradat
Prin furtisag români se cheama,
Mânjind un nume uzurpat!

Ei nu-ti sunt fii. Priveste-i bine:
Cunoaste-ti laptele din sân
Si din napârcele straine
Alege puiul de român!
Nu blastama victima frunza,
Ci scutur-o de negrii gâzi:
În foi sa nu se mai ascunza
Cumplita droaie de omizii
O nu si nu, iubito mama!
Acei ce roaba te-au tradat
Prin furtisag români se cheama,
Mânjind un nume uzurpat!

Deschide cronica strabuna
La anii marilor nevoi,
Când soartea fulgera si tuna
Potop si flacara pe noi:
Sa vezi c-acea grozava ciuma,
Ce-n veci de veci te-a otravit
S-acuma iarasi te sugruma—
E veneticul înfiat!
O nu si nu, iubito mama!
Acei ce roaba te-au tradat
Prin furtisag români se cheama,
Mânjind un nume uzurpat!

Românul geme-n batatura
Pe când strainii chiuiesc
Si urla cântece de ura,
Sugând pamântul românesc!
Iar tu, o scumpo Românie,
Tu nu stii singura ce zici,
Lovind, pe fii-ti cu mânie
În loc sa bati pe venetici!
O nu si nu, iubito mama!
Acei ce roaba te-au tradat
Prin furtisag români se cheama,
Mânjind un nume uzurpat!

Sunt multi românii prin catune,
Sunt multi ca stelele din cer,
Dar norul greu când îi supune
Luceferii în ceata pier!
Sunt multi românii în tot locul,
Sunt multi ca floarea din gradini,
Dar nu s-a dezvalit bobocul
Impedecat de maracini!
O nu si nu, iubito mama!
Acei ce roaba te-au tradat
Prin furtisag români se cheama,
Mânjind un nume uzurpat!

De vrei sa scapi duioasa raza
A mii de stele românesti,
Tu norul ce le-nmormânteaza
Din cerul tarei sa-l gonesti!
De vrei sa smulgi plapânda floare
Din buruieni si din scaieti,
Tu-i fa curând un loc la soare:
Hai dara la plivit, baietii
O nu si nu, iubito mama!
Acei ce roaba te-au tradat
Prin furtisag români se cheama,
Mânjind un nume uzurpat!



vezi mai multe poezii de: Bogdan Petriceicu Haşdeu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.