Cad frunzele toamnei pustii - AnaMar
Poezie adăugată de: AnaMar

    vineri, 14 octombrie 2016

Cad frunzele toamnei pustii,
Sub ploaia măruntă și caldă,
Ca niște nostalgice lacrimi târzii,
Ale dorului de verde din vară.

Mai cântă greierii încă în iarbă,
Mai îmbobocesc trandafirii pe ram,
Mai sunt de cules struguri pe dealuri,
Iar plopul își tremură ramura-n geam .

Cad frunzele toamnei pustii,
Lăsând copacii cu crengile goale și albe,
În așteptarea zăpezii târzii,
Și-a țurțurilor reci,ca dalbe podoabe.

Tot astfel iubirea ce-ți port ,
Născută în lună de vară,
Se lasă purtată de ploi și de vânt,
În multicolora, fantastica toamnă.

Aș vrea să te am și pe tine în ea, în iubirea mea,
Așa cum te-am purtat pe vreme de vară,
Dar teama îmi este, că sunt doar eu singură-n ea.
Și nu mă voi putea pe deplin bucura, de a ta dulce povară.

Cad frunzele toamnei pustii,
Peste dragostea noastră cândva arzătoare,
Ne picură-n suflet nostalgii aurii,
Stingând din emoții, stropite cu rouă și soare.

Deși mai tot sper, ca iubirea din noi să nu moară,
Și să mă pot regăsi în inima ta
Si într-o altă seară de vară,
Mă rog frunzelor toamnei foșnind,
Să-ți mângâie buzele tale,
Și să-ți amintească șoptind,
Despre tot ce-am trăit și iubit,
Ca despre o dulce poveste,
Cu "a fost o dată "și poate că încă mai este!



vezi mai multe poezii de: AnaMar




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nostalgii precum frunzele de toamnă.
Felicitări!
CTN
vineri, 14 octombrie 2016


O poezie melancolica si foarte frumoasa
Misha
vineri, 14 octombrie 2016