Călător în timp - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    marţi, 08 septembrie 2015

Când timpul ne pǎrǎseşte veşnicia îi ia locul
Viaţa obosit-adoarme accesând în vis norocul
Rostul raţiunii piere hǎrţuit de toropealǎ
Simţul cade în neştire pe aripi de îndoialǎ.

Doar tǎcerea ancestralǎ pedepseşte fiinţarea
Aruncând-o în abisul ce-i conferǎ alterarea.
Declinarea rǎstignirii e jǎratic peste sfânt
Pironit în suferinţa tainei pe tainǎ mormânt.

Cǎlǎtor în timp demonic ceasul nu bate tic-tacul
Plânge visul sǎu statornic cu lacrimi roşii ca macul,
Stropul de tristeţe tristǎ udǎ o cutǎ bǎtrânǎ
Pe care timpul danseazǎ cu o plǎcere nebunǎ.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Tuturor
celor care se apleacǎ asupra poeziei mele, le mulţumesc!
Pleonasmul mic şi trist l-am folosit înadins. Am ,,speranţa” cǎ sunt iertat.
samoilǎ
samoila (autor)
miercuri, 09 septembrie 2015


"Stropul de tristeţe tristǎ"...aici e un pleonasm micut si trist :) ...
Adina Speranta
marţi, 08 septembrie 2015


Placutǎ citirea acestor versuri .
Badea.Mihai
marţi, 08 septembrie 2015


Foarte interesanta poezia ta :)
ali
marţi, 08 septembrie 2015