Calatorii - Dimitrie Anghel
Poezie adăugată de: ioana

    joi, 22 ianuarie 2015

Tacere-i si mergeam cu fata spre luna
S-aud zurgalaii in noapte cum suna.
Merg spornic rotasii si-o clipa ma sperii,
Vazind pe de laturi cum fug prasierii
De umbra lor insasi goniti in buiasfru
Pe-alocurea drumul se face albastru
Cind scapa subt dealuri si luna s-ascunde,
Un miros de floare de cine stii unde
Ne-ajunge pe cale si-n urma ramine

„E-o vraja trimeasa de-o fata, stapine", „E-o vraja", ingina zimbind vezeteul,
Si murgii acuma pasesc mai cu greul,
Si vorbele noastre, prietene bune,
Se fac tot mai rare, mai triste, de-ai spune
Ca fiestecare din noi isi da seama
Ca-n urma trasurei ceva se distrama,
Si-aceea nu-i drumul, ci-i biata viata ;
Ca dulcea mireasma, prin noapte drumeata,
Nu-i miros de floare, nici vraja, ci-i dorul
Ce-l ia pretutindeni cu el calatorul
Oriunde s-ar duce si-ar vrea ca sa scape,
Subt naltele ceruri, pe vastele ape



vezi mai multe poezii de: ioana




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.