Cântec de toamnă - Doina Bezea
Poezie adăugată de: Doina Bezea

    duminică, 18 septembrie 2016

Toamna-ntoarse obrazul de prin cetini, arsă,
palmele-i de humă cară-n brațe mirii
umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă
ceruind sub frunze moartea-n cartea firii.

Munți-și pun năframa coaptelor fecioare
ascunzând năvodul gerului prin spini
flori de colț nuntesc peste-a toamnei zare
adunând în scorburi colbul din ruini.

Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase
rătăcind prin suflet ca un cântec lin
umbrele tăcerii șterg priviri duioase
adâncind natura într-un somn divin.

Cerul strânge-n bucium doina-n fir de ie
odihnind suflarea îngerilor mii
epoleții toamnei țes pe cruci de glie
cântecul acesta, mir de păpădii!
Autor Doina Bezea



vezi mai multe poezii de: Doina Bezea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc frumos, pentru gând și trecere Felicia!
Doina Bezea (autor)
joi, 22 septembrie 2016


Frumos, continuă, îmi place stilul tau!
felicia
duminică, 18 septembrie 2016