capătul Lumii - misionara
Poezie adăugată de: dorina neculce

    duminică, 02 august 2015


treceau şi se petreceau
de parcă înotau într-o mare de apus
trăgeau cu boabele disperării
mrejele
din capătul lumii.
suspinam absurdului
explodând ca o lumină
în mijlocul ploilor limpezind curajul
mă simţeam tot mai singură, şi
tot singură îmi fabricam cu
mainile febrile fluturi
decupând din trupul cerului încărcat
cu florile de mai.
o sa cadă, o. da,
îmi zic, sunt foarte sigură.
singuratatea mea perfectă
îmbracată în haine cenuşii
precum dealurile astea
împrumutate zilei şi
n-am să tac ba o să trag
fără să se ştie de capătul lumii
tactil/pipăind vulgar
căderi subterane.



vezi mai multe poezii de: dorina neculce




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc, felicia!
dorina neculce (autor)
sâmbătă, 08 august 2015


Imi plac mult versurile tale si le apreciez cum se cuvine..
felicia
luni, 03 august 2015