Catrene - Florica Ghigeanu
Poezie adăugată de: FloricaGhigeanu

    luni, 20 iunie 2016

Pe măsură ce a trecut timpul, totul a rămas în urmă
Numai ochii limpezi ca apa de izvor nu se uită.
Jocul straniu va umbri o vreme gândul meu.
Pe tabla de șah a vieţii trebuie sa fii atent mereu.
***
Din jilț privea de la terasă vârful munților
Ce se răcoreau măiestuoși în pulberea norilor.
Neputincioasă întreba: Ce este viața? Ce este moartea?
Nimeni n-a răspuns. S-a așternut tăcerea.
***
Până târziu noaptea se plimba în amonte.
Nu avea martori la strigătul de durere.
Așa îsi găsea el liniștea după marea pierdere.
Uneori inima și mintea nu sunt în armonie.
***
Un singuratic cânta îngândurat la chitară,
Trăia muzica în care există ideea de teamă,
Ceva ce se ridică și nu mai atinge solul,
Ceva de necontrolat, dar care alină dorul.



vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.