Catrene - Florica Ghigeanu
Poezie adăugată de: FloricaGhigeanu

    sâmbătă, 16 iulie 2016

A vrut să cerceteze necuprinsul. Multă cutezanță!
În final a înțeles că știința are limită.
I se părea că este împins în larg de nemilosul val,
Ca naufragiatul care vede îndepărtatul mal.
***
Nimic nu este mai fascinant ca un peisaj magnific.
Îl găsești în sălbăticie, unde te găzduiesc oamenii simpli.
Admirând vârful sălciilor sărutând apa cristalină
Ți se alină sufletul mâhnit și mintea obosită.
***
La periferie într-o cârciumă cufundată în beznă
Își povesteau nefericiții dragostea neîmpărtășită.
Erau amețiți, mintea le juca feste, pluteau în ceață.
Împreună au învățat să ierte și să iubească.
***
Marea era învăluită într-o ceaţă de mister,
Abia distingeai o barcă pescărească cu felinar.
Singur pe țărmul pustiu eram un melancolic învins,
Navigam pe aripile imaginației spre necuprins.



vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.